Foto: RIA Novosti
La 1 martie se marchează Ziua Internaţională a Pisicilor. În pofida faptului că acest animal drăguţ şi pufos împarte acelaşi acoperiş cu omul de multe sute de ani, sărbătoarea dedicată lui a apărut doar în anul 2005. Cu sprijinul ONU, iniţiatorul ei a fost Muzeul Pisicilor din Moscova.
Fiecare iubitor al acestui animal de casă are ritualul său de sărbătorire. Se bucură de o mare onoare în Marea Britanie, unde pisicile nu doar înduioşează doar prin simpla lor prezenţă, ci se află în slujba Maiestăţii Sale. Ele protejează de şoareci relicvele Muzeului britanic. Pisicile au uniforma lor „specială” şi căsuţe confortabile, iar pe 1 martie primesc bunătăţi rafinate. Cadouri speciale primesc şi pisicile care se află în serviciu de stat în Austria şi care păzesc depozitele de grâne de şoareci. Pisicile şi motanii, care stau de câţiva ani la straja rezervelor ţării, sunt premiate pe 1 martie: ele primesc o pensie pe viaţă – lapte, supă şi carne zilnic. În alte locuri, în această zi sunt deschise parcuri speciale pentru plimbarea pisicilor, magazine şi chiar hoteluri.
Nu este de mirare că pisicile sunt atât de onorate, căci datorită lor există umanitatea, consideră Iuri Kuklacev, cunoscut dresor de pisici.
„Pisica a salvat întreaga omenire. Am citit în vechi manuscrise israeliene că atunci când Noe i-a strâns pe toţi în arcă, toate animalele au adormit. Deodată un şoricel a vrut să mănânce şi a început să roadă peretele. Din cauza acestui zgomot s-a trezit pisica şi a prins şoarecele. Dacă nu ar fi fost ea, s-ar fi produs o avarie, toţi s-ar fi înecat, iar umanitatea nu ar mai fi existat. Aşa că pisica este erou”.
Aceasta este prima, dar nu singura istorisire că o pisică a salvat pe cineva din necaz. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în Leningradul asediat, nu au mai rămas pisici, iar oraşul era plin de şobolani, care atacau oamenii şi îndeosebi copiii în timpul somnului. Iar în aprilie 1943, când s-a reuşit străpungerea parţială a blocadei, Consiliul Lenin a dat dispoziţia: „Să se aducă din regiunea Iaroslavli în Leningrad 4 vagoane cu pisici cenuşii”, care erau considerate cei mai buni vânători de şobolani. Şi oraşul a fost salvat”.
Există şi motani intraţi în istorie. Animalul pe nume Humphrey al lui Margaret Thatcher a locuit la reşedinţa premierului până când postul de prim-ministru a fost ocupat de Tony Blair. El nu i-a plăcut premierului şi l-a dat afară. După acest episod asupra premierului s-a năpustit o ploaie de acuzaţii. Guvernul a fost nevoit să dea în urmărire motanul şi să-l prezinte societăţii întreg şi sănătos, doar acest lucru salvându-l pe Blair.
Pisicile şi motanii au şi capacităţi curative, spune Andrei Abramov, directorul Muzeului Pisicilor.
„În ce priveşte capacităţile unice ale pisicilor, există o mulţime de istorisiri. Pisicile într-adevăr vindecă, ele pot să ferească omul de anumite acţiuni şi să-i salveze viaţa. Ele pot păstra relaţiile bune în casă. De exemplu, a fost un caz când un soţ şi o soţie nu au putut împărţi motanul la divorţ şi atunci divorţul a trecut pe plan secund, după care nu s-au mai despărţit deloc. Aşa că pisicile ştiu foarte bine să ţeasă pânza fericirii casnice”.
În lume, aproximativ 80% din populaţie au animale de casă, dintre care jumătate sunt pisici. De mult timp nu se putea da un răspuns exact la întrebarea de ce se preferă tocmai acest animal, iar nu câinii, consideraţi prietenii omului. Destul de recent s-a găsit un răspuns la această întrebare. Savanţii au desfăşurat o comparaţie ştiinţifică între câini şi pisici cu scopul aflării care dintre ei este un companion mai bun pentru om. Pisicile au învins la cinci categorii: dezvoltarea creierului, popularitatea, comunicativitatea cu omul, capacitatea de extrapercepere şi caracterul ecologic.
Sursa: Vocea Rusiei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu