Legenda haiducului Radu lui Anghel

Într-un sat din nord-vestul judeţului Dâmboviţa, la 39 de kilometri de Târgovişte, în Subcarpaţii de Curbură, la poalele munţilor Leaota, într-o zonă superbă de deal, există încă vie legenda unui haiduc. Pe dealurile Bărbuleţului, în secolul al XIX – lea, se spune că a haiducit Radu lui Anghel, un vestit haiduc, plin de fapte vitejesti, cel care lua de la bogaţi şi dădea săracilor.

Radu era fiul lui Gheorghe Anghel, un pandur al lui Tudor Vladimirescu. După inăbuşirea Revoluţiei de la 1821, Gheorghe s-a ascuns la Mănăstirea Răncaciov din Fureşti. Ajuns in satul Moşteni-Greci, s-a căsătorit cu Despa cu care a avut o fată şi un băiat; băiatul fiind nimeni altul decăt personajul de baladă de mai tărziu, Radu.

Radu lui Anghel s-a născut în anul 1827 în satul Greci-comuna Boteşti, judeţul Dâmboviţa, care, în 1968 a fost transferă judeţului Argeş. Comuna se află în extremitatea estică a judeţului, la limita cu judeţul Dâmboviţa, pe cursul superior al Cârcinovului. Este străbătută de DJ 702, care o leagă spre sud de Dobreşti, Beleţi-Negreşti, Priboieni şi Topoloveni (unde se termină în DN 7) şi spre nord-est în judeţul Dâmboviţa de Cândeşti. La randul lui, Radu Anghel a avut şase fete şi doi băieţi.

(CLICK peste Harta) Haiduc, erou popular, luptător pentru drepturile locuitorilor satelor, Radu lui Anghel se face cunoscut prin nesupunere la deciziile autorităților timpului, conducător al unei cete de răzvrătiți, acțiuni pe domeniile familiilor înstărite. Localnicii povestesc ca Radu ar fi avut mare încredere în oamenii de pe acele meleaguri; tocmai de aceea, când era fugărit de poteră, se ascundea în pădurile din jurul satului, pe pe un deal calcaros pe nume Cetăţea, de pe raza comunei Barbuletu. Legenda spune că în vârful acestui deal de piatră, într-o zonă greu accesibilă, se afla “casa” şi locaţia “visteriei” unde Radu lui Anghel şi-ar fi făcut ascunziş şi şi-ar fi îngropat comorile.

De pe Valea Bărbuleţului, urmând traseul marcat cu triunghi roşu, poţi ajunge până pe Vârful Bucşa, din Masivul Leaota. Tot legenda spune că în vârful acestui deal, într-o zonă greu accesibilă, Radu lui Anghel se ascundea ori de câte ori era căutat de poteră şi că de multe ori şi-ar fi îngropat acolo comorile. Bătrânii satului cred cu tărie că ascunzătoarea ar fi fost dotată cu pat, sobă din piatră şi măsuţă, fiindcă Radu lui Anghel poposea uneori luni de zile aici, până ce potera îi pierdea urma. Intrarea în ascunzătoare se făcea prin partea de nord, însă, odată cu trecerea timpului aceasta s-a astupat, iar acum din pacate nu mai este accesibila.

Legenda spune că vestitul haiduc ar fi fost omorât de poteră cu "argint tăiat în patru". In anul 1866, dorobanţii din patru judeţe (Argeş, Dâmboviţa, Prahova, Muscel), sub comanda căpitanului Negoiescu, descoperă locul unde se găsea Radu, îl înconjoară şi-l împuscă pe Dealul Carstienilor, de lângă Râncaciov – Argeş. Radu reuseste sa fuga la Câmpulung Muscel, dar din cauza rănilor moare. A fost înmormântat la Mănăstirea Sf Troiță (Sf. Treime) din oraș.

De sute de ani, comuna Bogați adăpostește unul dintre cei mai bătrâni copaci din țară, cunoscut în popor sub denumirea de Copacul lui Anghel sau Tufanul Omului, care este cunoscut din batrani ca i-a apartinut haiducului Radu lui Anghel din Greci. De numele acestuia sunt legate povești cu haiduci, jafuri și comori îngropate și uitate la rădăcina stejarilor seculari care își mai fac simțită prezența astăzi printr-un foc care nu arde. Flăcările care ies din pământ de Sf Gheorghe se spune că sunt ale celor care s-au jertfit ca să rămână acunsă această comoară.

Radu lu' Anghel - Fragment de baladă:

Toţi voinicii, toţi jandarmii / Întreabă de Radu mamii: / - Unde-i Radu tău fecior, / Căpitanul codrilor, / Voinicul voinicilor / Şi drăguţul fetelor, / Groaza veneticilor?

Dar măicuţa nu le spune, / Nu dă pe Radu pe nume. / Radu e la crâşma Stanii / Unde beau drumeţii banii / Şi boierii gologanii.

Radu bea din vin cel rece / Şi cu lăutari petrece. / Ia, Radule, vin de bea, / Că te prinde potera. / Vin oşteni călare mulţi / Şi-ai s-o păţi, de nu m-asculţi!

Radu, crunt la uitătură, / Zice: - Mamă, taci din gură. / Pentru ce nu mă-nfrânai / Când în braţe mă ţineai, / Când eram copil de-o şchioapă / Şi cu un picior în groapă?

Bine vorba n-a sfârşit / Şi potera a venit, / La Radu s-a repezit / Şi din gură i-a grăit: / - Dă-te, Radule, legat / Că eşti mare vinovat!

Radu mamii a oftat / Şi din cap a clătinat: / - Fie Radu cât de beat, / Cu optzeci din voi mă bat, / Dar acuma la trezie, / Nu mi-e frică nici de-o mie!

Radu puşca dezlega / Şi de poteră scăpa, / Mama Radului râdea, / Râdea şi se bucura / Că feciorul ei scăpa.

Balada populara "Radu lu' Anghel"

Foicica vrejilor, / Sus pe dealul Grecilor, / deasupra Căndeştilor, / La cel fag cu frunza deasă / Şi cu umbruliţa groasă, / Stau voinicii ca-ntr-o casă. / La tulpina fagului / Carabina Radului, / Iar mai sus, pe rămurele / Sunt vreo şapte revolvere / Ce trage Radu cu ele."

"Măre, Radu ce-mi făcea? / Măna la gură ducea / Şi-ncepea a fluiera / Şi voinicii s-aduna. / Măre, Radu ce făcea? / Lăngă fag s-apropia / Şi de-acolo ce lua ?"

O ploscuţă ce avea / Şi mai mică nu era / Şi da la băieţi să bea. / Băieţii se imbăta, / Iară Radu mi-i certa / Şi din gură le zicea: / – Hai, băieţi, plecaţi acasă / La copii şi la nevastă / Că sunteţi băieţi de gloată / Bunicei de sapă lată. / Radu singur rămănea / Şi-un căntecel cănta: / "Şi-am zis verde trei sipici, / Dintr-o ceată de voinici / Rămăsei singur aici".

Măre, Radu, că pleca, / La popa Ion mergea / Şi din gură cuvănta: / – Bună sara, popă Ioane, / – Mulţumescu-ţi, căpitane, / – Nu-mi mai zice căpitane, / Zi-mi pe nume, Răducane! / Căpitanii sunt la tărg, / Eu sunt Radu cel din crăng.

Potera il ajungea, / Casa o inconjura / Şi la Radu că striga: / – Dă-te, Radule, legat / Ca să scapi nevătămat. /

Cum să mă dau eu legat / La un ciocoi gulerat? / Ziceţi că mă dau legat / Cănd cu trei poteri mă bat?

Comandiru ordona, / Foc la casă că dădea, / Iară Radu ce-mi făcea? / Drumu carabinii da, / Pistoalele slobozea, / Acoperişu cădea, / Radu jos se arunca, / Drum prin poteră făcea / Şi spre pădure fugea.

Dar un om din poteră, / De-o vadră şi cinci oca, / Argintu-n patru tăia / In puşcă el mi-l băga / Şi după Radu trăgea, / Pieptul mi-l străpungea / Atunci Radu se sfărşea.

Melodia "Radu mamii, Radule" - versuri de Radu Ilie:

Prin padurea bradului / Trece mama Radului /

Din ochi negri lacrimand / Si de Radu intreband / Radu mamii, Radule!

N-ati vazut pa Radu mamii? / L-am vazut la crasma Stanii /

Unde-si beau drumetii banii / Si haiducii gologanii / Radu mamii, Radule!

Radule stai, nu mai bea, / Uite potera-i colea,

Insa Radu n-asculta, / Potera-l inconjura / Radu mamii, Radule!

Radu bea si chefuia, / Potera-l inconjura / Radu mamii, Radule!

Frunzulita viorea, / Seful poterei straga:

Da-te Radule, legat, / Ca sa scapi nevatamat / Radu mamii, Radule!

Nu-s muiere cu naframa / Sa ma dau de buna sama,

Is voinic cu frunta lata, Nu ma dau pa voi o ceata / Radu mamii, Radule!