În războiul oamenilor cu COVID, încep deja să se întrezărească două curente de gândire. Aceste curente, în formă incipientă acum, vor pune bazele celor două ideologii alternative din viitor, devenind peste câțiva ani, stânga și dreapta eșicherului politic. Primul este reprezentat de vocea care spune: „Stați în casă, să aplatizăm curba și să salvăm astfel vieți omenești!”. Iar vocea celui de-al doilea curent de opinie răspunde: „Haideți să ieșim din case, să repornim economia și să ne asumăm eventualele victime!”. Procesul de definire a ideologiilor aferente se întâmplă acum. Până la a le denumi corespunzător, din motive de obiectivitate, haideți să le spunem deocamdată Mulțimea A și Mulțimea B.
Desigur sunt mult mai multe curente de gândire, există o puzderie de curente de gândire, nu sunt doar două. Însă mă voi concentra doar pe cele două, considerându-le singurele relevante, în special prin faptul că, în comparație cu celelalte, sunt pro-active (au call to action), adică propun un plan de acțiune. Pe restul ganditorilor, cei care nu se regăsesc nici în mulțimea A, nici în mulțimea B, îi voi include în categoria C, adică cea a idelogiilor neserioase, din două perspective:
2. curentele de gândire sunt accesibile doar indivizilor umani a căror conștiință a atins un nivel cognitiv minimal corespunzător, așadar am inclus tot în categoria C diverse teorii ale conspirației inventate sau distribuite de indivizi echipați insuficient pentru a înțelege complexitatea lumii sau modul în care funcționează un virus.
Majoritatea celor care au citit acest articol până la acest rând, se includ într-una dintre mulțimile A sau B. Linia de demarcare dintre cele două mulțimi analizate este deosebit de flexibilă, foarte mulți adepți ai soluției A pot aluneca ușor în mulțimea B și invers, în perioada asta. Totuși, extrem de rar se ajunge în Mulțimea C, iar mulți ar considera asta o retrogradare. În general, oamenii informați oscilează între A și B. Din această cauză, o singură nouă informație credibilă poate înclina balanța, în oricare dintre direcții. Dacă i-ai pune pe oameni să voteze, mulți ar avea mari dificultăți în a alege una dintre variante. Așadar, haideți să le analizăm, pe rând:
Mulțimea A este la putere, așadar „Stați în casă” este ceea ce trăim acum. Filozofia ei rostește așa: Deși îngrijorătoare, rata îmbolnăvirilor noi, pare că este controlabilă, iar acesta este tocmai efectul pozitiv al carantinei pe care cu toții o suportăm. Trebuie deci să rezistăm până la găsirea unui vaccin sau până la eradicarea completă a virusului din comunitatea în care trăim. Imunizarea este prea riscantă, iese din discuție. Înțelegem că economia suferă și că ne va fi foarte greu în viitor, și suntem conștienți că problema economică se amplifică cu fiecare zi care trece. Nu știm cât putem rezista așa, dar sperăm ca statul să găsească o metodă prin care să ne ajute, dacă rămânem fără resurse. Totuși, scopul nostru primordial este să salvăm cât mai multe vieți omenești și niciun sacrificiu economic nu poate fi mai grav decât mulțimea de morți, la care ne expune întreruperea carantinei.
„Reporniți economia” este curentul nou, underground, care se va afirma în curând. Susținătorii lui se includ în Mulțimea B. Deocamdată, curentul este revoluționar, adică opus celui „la putere” acum. Argumentul suprem este cel că oprirea economiei va face mai multe victime și ne va afecta negativ pe toți, comparativ cu COVID care îi atacă doar pe bătrâni. Ei zic: Trebuie să ieșim din case, să reîncepem să producem lucruri necesare traiului, altfel vom muri de foame. Dacă soluția este imunizarea colectivă, atunci haideți să luăm o dată virusul, fiecare dintre noi, apoi, supraviețuitorii, să mergem mai departe. Da, înțelegem, vor fi și pierderi, cei mai bătrâni și mai slabi dintre noi nu vor reuși, însă cei temerari și mulți își vor putea continua viețile. Oricum economia a fost parțial distrusă, ar trebui măcar în ultimul ceas să ne apucăm să reconstruim, altfel va fi prea târziu. Este absurd și să pretindem că putem sta izolați în case timp de un an sau doi, până la inventarea unui vaccin, prin urmare tot aia e dacă ieșim acum sau peste 3 luni. Însă așa măcar mai avem o șansă să repornim economia.
Combinații diverse ale celor două variante se vor încerca în diverse colțuri ale lumii. Însă este limpede că cele două direcții sunt divergente în mod fundamental, așadar ele nu pot fi împăcate. Nu există cale de mijloc, ori stăm în casă, ori pornim economia, adică ori e A, ori e B. Variante logice de a împăca și capra și varza chiar nu sunt, deși multiple posibilități sunt analizate de experți, chiar în aceste momente. Până la urmă, anumite variante hibride vor fi încercate, spre nemulțumirea ambelor tabere.
Transferul multor adepți, dinspre categoria A către categoria B, se va întâmpla în următoarele luni, pe măsură ce resursele celor izolați se vor epuiza. Liderii politici vor înțelege lipsa de soluții economice pentru prelungirirea izolării populației, așadar vor trebui să ia niște decizii importante. Pentru a-și dilua responsabilitatea, vor consulta populația, prin sondaje, pentru a estima cantitativ cele două curente de opinie, însă studiile vor fi irelevante, întrucât vor fi decisiv influențate de către cei din categoria C, cei de care era să uităm. Ca și la alegerile oficiale, indivizii din mulțimea C, cei care sunt mai ușor de manipulat, decid pentru întregul ecosistem, înclinând balanța către una dintre variantele A sau B. Cei care pierd, devin minoritarii frustrați, respectiv cei care îi atacă și îi jignesc pe naivii din mulțimea C, peste tot pe unde îi prind.
Handicapul major al variantei A este că necesită solidaritatea generală. Argumentele mulțimii A trebuie să fie suficient de clare încât să convingă categoria B și să păcălească categoria C, pentru ca și ele să respecte termenii izolării. Când oamenii nu înțeleg cu vorba bună, iar liderii politici se cred suficient de deștepți, încât să pretindă că știu mai bine decât populația, ce este de făcut, atunci se folosește forța pentru impunerea măsurii A. În unele țări, solidaritatea umană în respectarea izolării reușește tocmai pentru că argumentele ei au fost prezentate clar și convingător. În alte țări, cum e la noi, trebuie să intervină armata, iar credincioșii trebuie ținuți cu forța în casă, de Paști, spre binele lor.
Inconvenientul principal al variantei B este impredictibilitatea numărului de victime care va rezulta din temerara încercare de ieșire din izolare. Responsabilitatea fiecărei victime care putea fi salvată va fi atribuită conceptului B și liderilor politici care au decis să-l implementeze. Și varianta B solicită solidaritate, însă în mai mică măsură. Cei care nu au curaj să-și asume riscurile ieșirii din casă pentru repornirea economiei sunt condamnați la izolare, până la înfometare. În lipsa lor, competiția dintre adepții variantei B va fi mai relaxată, iar temerarii vor avea șanse mai mari de afirmare în jungla care va urma.
Este posibil ca cele două concepte să alterneze în popularitate, iar regulile să se schimbe de mai multe ori. De exemplu, un posibil scenariu, ar putea fi următorul: după o lună-două de izolare, în paradigma variantei A, cele mai curajoase guverne vor începe să ridice restricțiile, treptat, aderând astfel la Mulțimea B. Desigur, cei mai vehemenți influenceri din mulțimea A îi vor acuza pe guvernanți de genocid și poate unii vor refuza să iasă din case. Însă ei vor fi minoritari, majoritatea populației va susține opțiunea B. Rezultatele imediate vor fi neclare, pentru că oamenii uită repede și vor încerca să-și reia viața de unde o lăsaseră. Astfel, distanțarea socială ar putea fi neglijată iar virusul s-ar putea răspândi din nou. Dacă numărul morților, din valul al doilea, va urca la cote alarmante, oamenii vor reîncepe să se teamă pentru viețile lor și ale celor dragi. Copleșiți de noile statistici, mulți susținători din Mulțimea B, vor reveni astfel inapoi în Mulțimea A, iar guvernul ne va izola din nou în case.
Este o dilemă din care nu vom ieși ușor. Ea va deveni fractura ideologică a curentelor viitoare.
Ideologic, oamenii din Mulțimea A vor evolua către valori social-umaniste. Ei vor continua să considere prețuirea vieții umane ca fiind cel mai important obiectiv al nostru. Vor fi mai degrabă pacifiști și vor susține reducerea bugetelor militare și reinvestirea banilor în cercetare și sănătate, pentru evitarea riscurilor de pandemii în viitor. Vor accepta mai ușor controlul guvernului în scopul asigurării securității comunității. Vor accepta și scăderea nivelului de trăi până la minimalism, insistând pentru redistribuirea bogăției și salvarea planetei. Ei vor reprezenta stânga modernă, progresiștii socialiști, cei care cred că valoarea principală a umanității constă în omogenitatea grupului de indivizi.
Mulțimea B va evolua în viitor înspre valori individualiste, liberale. Ei vor încuraja reluarea competiției capitaliste, goana după confort și după consum. Vor fi cei care vor prețui libertatea mai mult decât orice, și se vor revolta împotriva oricărei încercări de subordonare, politică, religioasă sau ideologică. Dorințele, ambițiile sau interesele grupurilor mici, din care vor face parte, vor deveni deziderate personale ale acestor indivizi, în dauna celor globale, universale. Deși încă loiali unor valori tradițional-tribaliste, care îi fac mai egoiști decât rivalii lor, adepții variantei B vor fi mult mai capabili să se adapteze noii realități competitive. Ei vor reprezenta dreapta modernă, cei mai curajoși și mai progresiști liberali, respectiv cei care cred că valoarea principală a umanității constă în valoarea fiecărui individ în parte.
La alegerile de peste câțiva ani, vom avea de ales între A și B. Însă vor câștiga cei care vor fi mai eficienți în manipularea Mulțimii C.
Sursa: Republica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu