Zece strategii de prostire si manipulare a populatiei folosite de autoritati, au fost identificate de omul de stiinta american Noam Chomsky, cea mai importanta fiind diversiunea. [...] Aceasta consta in deturnarea atentiei publicului de la problemele importante [...] printr-o avalansa fara sfarsit de distractii si de informatii neinsemnate. [...] Prezentam mai jos lista lui Noam Chomsky:
1. A distrage in permanenta atentia publicului, departe de adevaratele probleme sociale, captivata de subiecte fara importanta adevarata. A tine mereu publicul ocupat, ocupat, ocupat, fara nici un timp pentru gandire.
2. A cauza probleme si apoi, a oferi solutii. Aceasta metoda se mai numeste si “problema – reactie – solutie”. La inceput, se creeaza problema, sau „situatia”, prevazuta pentru a suscita o anume reactie a publicului, pentru ca tocmai acesta sa ceara masurile mai dinainte stabilite pentru a fi acceptate. (De exemplu: dezvoltarea intentionata a violentei urbane sau organizarea de atentate sangeroase, pentru ca publicul sa ceara legi represive, in detrimentrul libertatii.)
3. Strategia „in degradeu”. Pentru ca publicul sa accepte o masura inacceptabila, este de ajuns sa fie aplicata in mod progresiv, in “degradeu”, pe o durata de zece ani. In acest fel, au fost impuse conditii sociale si economice absolut noi, in special in ultimii zece ani, cum ar fi somaj masiv, imigratie – invazie, precaritate, flexibilitate, delocalizari, salarii care nu mai asigura un venit decent. Acestea ar fi schimbarile care ar fi provocat o revolutie daca ar fi fost aplicate in mod brutal.
2. A cauza probleme si apoi, a oferi solutii. Aceasta metoda se mai numeste si “problema – reactie – solutie”. La inceput, se creeaza problema, sau „situatia”, prevazuta pentru a suscita o anume reactie a publicului, pentru ca tocmai acesta sa ceara masurile mai dinainte stabilite pentru a fi acceptate. (De exemplu: dezvoltarea intentionata a violentei urbane sau organizarea de atentate sangeroase, pentru ca publicul sa ceara legi represive, in detrimentrul libertatii.)
3. Strategia „in degradeu”. Pentru ca publicul sa accepte o masura inacceptabila, este de ajuns sa fie aplicata in mod progresiv, in “degradeu”, pe o durata de zece ani. In acest fel, au fost impuse conditii sociale si economice absolut noi, in special in ultimii zece ani, cum ar fi somaj masiv, imigratie – invazie, precaritate, flexibilitate, delocalizari, salarii care nu mai asigura un venit decent. Acestea ar fi schimbarile care ar fi provocat o revolutie daca ar fi fost aplicate in mod brutal.
4. Strategia actiunii cu date diferite. O alta maniera de a obliga publicul sa accepte o hotarare nepopulara este de a o prezenta ca “dureroasa, dar necesara”, obtinand acordul publicului in prezent, pentru aplicarea in viitor. Este mult mai usoara acceptarea unui sacrificiu viitor decat al unuia apropiat. In primul rand, pentru ca efortul nu trebuie facut imediat, apoi, pentru ca publicul are mereu tendinta de a nadajdui “totul va merge mai bine maine” si ca sacrificiul cerut va putea fi evitat. In fine, aceasta maniera lasa publicului timp pentru a se obisnui cu ideea schimbarii, pe care o va accepta cu resemnare la momentul stabilit. (Exemplu recent: trecerea la euro si pierderea suveranitatii monetare si economice, acceptate de tarile europene intre 1992 – 1995 si aplicate in 2002.)
5. A se adresa publicului ca unor copii mici. Cea mai mare parte a discursurilor destinate marelui public folosesc argumente si un ton copilaresc, aproape debile, ca si cum spectatorul ar fi un copil mic sau un handicapat mental. De ce oare? Daca ne adresam unei persoane ca si cum ar avea 12 ani, atunci aceasta, prin sugestibilitate si cu o oarecare probabilitate, va avea un raspuns sau o reactie tot atat de lipsita de simt critic ca al unui copil de 12 ani.
6. A face apel mai mult la partea emotionala decat la gandire. Este o tehnica clasica pentru a opri analiza rationala si, deci, simtul critic al oamenilor. In plus, folosirea emotionalului deschide accesul la subconstient, pentru inocularea anumitor anumite idei, dorinte, spaime, pulsiuni sau comportamente.
7. Mentinerea poporului in nestiinta si prostie. A face in asa fel ca poporul sa nu inteleaga tehnologiile si metodele folosite pentru controlarea si robirea lui. Calitatea educatiei data claselor inferioare trebuie sa fie cat mai slaba, incat prapastia de nestiinta, care separa clasele de jos de cele de sus sa fie si sa ramana de neinteles de cele dintai.
8. A incuraja publicul sa se complaca in mediocritate. A incuraja publicul sa creada ca e “bine” de a fi prost, vulgar si incult. A-l indopa cu seriale [...] si emisiuni de tele-realitate, in care barfa, prostul gust si incultura sunt cuvinte de ordine.
9. A inlocui revolta cu invinovatirea. A face omul sa creada ca numai el singur este vinovat de propria lui nenorocire, din cauza unei inteligente insuficiente, sau a capacitatilor si a eforturilor necorespunzatoare. Astfel, in loc sa se ridice impotriva sistemului, individul se subestimeaza si se invinovateste, ceea ce ii creaza o stare depresiva, avand ca efect abtinerea de la actiune.
5. A se adresa publicului ca unor copii mici. Cea mai mare parte a discursurilor destinate marelui public folosesc argumente si un ton copilaresc, aproape debile, ca si cum spectatorul ar fi un copil mic sau un handicapat mental. De ce oare? Daca ne adresam unei persoane ca si cum ar avea 12 ani, atunci aceasta, prin sugestibilitate si cu o oarecare probabilitate, va avea un raspuns sau o reactie tot atat de lipsita de simt critic ca al unui copil de 12 ani.
6. A face apel mai mult la partea emotionala decat la gandire. Este o tehnica clasica pentru a opri analiza rationala si, deci, simtul critic al oamenilor. In plus, folosirea emotionalului deschide accesul la subconstient, pentru inocularea anumitor anumite idei, dorinte, spaime, pulsiuni sau comportamente.
7. Mentinerea poporului in nestiinta si prostie. A face in asa fel ca poporul sa nu inteleaga tehnologiile si metodele folosite pentru controlarea si robirea lui. Calitatea educatiei data claselor inferioare trebuie sa fie cat mai slaba, incat prapastia de nestiinta, care separa clasele de jos de cele de sus sa fie si sa ramana de neinteles de cele dintai.
8. A incuraja publicul sa se complaca in mediocritate. A incuraja publicul sa creada ca e “bine” de a fi prost, vulgar si incult. A-l indopa cu seriale [...] si emisiuni de tele-realitate, in care barfa, prostul gust si incultura sunt cuvinte de ordine.
9. A inlocui revolta cu invinovatirea. A face omul sa creada ca numai el singur este vinovat de propria lui nenorocire, din cauza unei inteligente insuficiente, sau a capacitatilor si a eforturilor necorespunzatoare. Astfel, in loc sa se ridice impotriva sistemului, individul se subestimeaza si se invinovateste, ceea ce ii creaza o stare depresiva, avand ca efect abtinerea de la actiune.
10. A cunoaste oamenii mai bine decat se cunosc ei insisi. In ultimii 50 de ani, progresele fulgeratoare ale stiintei au sapat o prapastie crescanda intre cunostintele publicului si acelea detinute si folosite de elitele conducatoare. Multumita biologiei, neurobiologiei si psihologiei aplicate, “sistemul” a ajuns la cunoasterea avansata a fapturii omenesti, fizic si psihic. Sistemul cunoaste individul mediu mai bine decat el insusi. Aceasta inseamna ca, in majoritea cazurilor, sistemul detine un control mai mare si o putere mai importanta asupra oamenilor decat ei insisi.
Cine este Noam Chomsky
Nascut in anul 1928, Noam Chomsky este un om de stiinta pluridisciplinar, specializat in lingvistica, filizofie, istorie si in stiinte ale cunoasterii. Totodata, Chomsky este considerat “parintele lingvisticii moderne”, dar si o figura majora a filozofiei analitice. In prezent, Noam Chomsky este profesor la Massachusetts Institute of Technology, SUA.
Cine este Noam Chomsky
Nascut in anul 1928, Noam Chomsky este un om de stiinta pluridisciplinar, specializat in lingvistica, filizofie, istorie si in stiinte ale cunoasterii. Totodata, Chomsky este considerat “parintele lingvisticii moderne”, dar si o figura majora a filozofiei analitice. In prezent, Noam Chomsky este profesor la Massachusetts Institute of Technology, SUA.
Sursa si Foto: CafeneauaDigitala.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu